ISTORICUL  DIVIZIEI 1 INFANTERIE „DACICA”

 

În ziua de 14 August 1916, ora 24,00, conform Înaltului Decret nr.2764 dat de FERDINAND I, întreaga armată a României a trecut la executarea mobilizării. Scopul şi necesitatea acestei, măsuri de interes vital pentru destinele românilor erau sintetizate de Telegrama Marelui Cartier General nr.2823 din aceeaşi zi, semnată de Preşedintele Consiliului de Miniştri şi, Ministru de Război, ION I.C. BRĂTIANU, prin care se precizează "Cu onoare se face cunoscut că ne aflăm în stare de războiu cu Austro-Ungaria cu începere din ziua de 14 August ora 9 seara".

ARMATA 1 DE OPERAŢII

Aşadar, în conformitate cu Ordinul nr.37 din 16 august 1916  care constituie actul de naştere al "Armatei 1 de operaţii" - "cu începere din ziua de 18 (optisprezece) August a.c. (1916 - n.n.) toate trupele şi serviciile prevăzute prin lucrările Ipotezei Z, vor trece sub ordinele superioare ale Comandamentului Armatei I-a operaţiuni  , al cărui cartier general se va afla instalat în Localul Şcoalei de Artilerie, Geniu şi Marină, Calea Griviţei, Bucureşti".

Evoluţia Armatei 1 şi a comandamentului acesteia a înregistrat mai multe etape distincte de organizare şi funcţionare. Astfel, având în compunere la început  Corpul 1 Armată, Diviziile 11, 12 şi 13, Detaşamentul OLT- LOTRU, iar la comandă pe generalul de divizie CULCER IOAN, Armata I română intră cu viteza ce-o impuneau evenimentele acelei vremi, în prima etapă din istoria sa ce va cuprinde perioada august 1916 - mai 1918.

 

Primul război mondial

În conformitate cu planul de campanie, Armata 1, dispusă la flancul stâng în dispozitivul strategic al frontului românesc de pe Carpaţi, participă iniţial la operaţia de acoperire, în fâşia repartizată şi apoi, cu bune rezultate, la ofensiva declanşată. În perioada 15 - 28 august Armata I a pătruns pe valea OLTULUI şi a realizat un cap de pod la sud de SIBIU,  pe valea JIULUI a ieşit cu o divizie în pasul MERIŞOR, iar în Banat, cu trupele de la flancul  stâng, a depăşit valea CERNEI.

După 6 septembrie, faţă de situaţia creată în DOBROGEA, comandamentul român a hotărât să oprească  ofensiva din TRANSILVANIA. Armata 1 trece la apărare pe întregul aliniament  atins, formă de  luptă predominantă pentru perioada septembrie - decembrie 1916.

Comandamentul Armatei I şi forţele din compunere sunt nevoite, cu dificultăţi enorme şi în faţa unui inamic superior numericeşte şi tehnic, cu o experienţă de război apreciabilă, să organizeze aliniamentele de apărare de pe Carpaţi, angajând memorabile lupte de apărare din valea JIULUI şi de pe valea OLTULUI. Toate încercările inamicului făcute timp de câteva săptămâni de a dezvolta ofensiva spre sud au fost zdrobite de trupele Armatei 1, care îmbinau cu pricepere dârza apărare pe poziţie cu riposte ofensive.

Aşa a fost cazul Diviziei 11 Infanterie române care, ducând lupte de apărare în lungul văii JIULUI, pentru a zdrobi ofensiva Grupului Kneussl (având în compunere o divizie de infanterie şi o divizie de cavalerie, germane şi o brigadă de infanterie austro - ungară) - la 14 octombrie divizia română a trecut la executarea  unui contraatac care, printr-o manevră dublu învăluitoare, viza încercuirea şi nimicirea forţelor principale ale inamicului, continuarea înaintării şi refacerea apărării pe poziţiile de la frontieră. Concomitent, comandantul grupării inamice hotărăşte să reia ofensiva, astfel ca ambii adversari au trecut la atac. Victoria a fost de partea trupelor române, ajutate şi sprijinite de populaţia satelor din zonă şi îndeosebi de cetăţenii oraşului Târgu Jiu. Fiind ameninţată cu încercuirea, gruparea principală germană a început reorganizarea spre nord, urmărită de unităţile Diviziei a 11-a Infanterie, care, în scurt  timp, a ieşit pe vechiul aliniament de apărare.

Referindu-se la retragerea trupelor sale de la JIU, generalul Falkenhzin - comandantul Armatei a 9-a germane - spunea că aceasta "s-a efectuat cu greutăţi ce abia pot fi descrise. Retragerea de-abia a mai fost posibilă. Pentru tunuri şi vehicule însă nu s-a mai putut face nimic, au trebuit să fie distruse sau aruncate în prăpăstii". Peste 2.000 de prizonieri au căzut în mâinile trupelor noastre.

Victoria de la JIU s-a datorat ostaşilor români care au săvârşit numeroase acte de eroism fiind motivaţi şi de gestul suprem al generalului ION DRAGALINA - comandantul Armatei 1 române - care, după ce a luat măsuri pentru întărirea Diviziei a 11-a Infanterie, s-a deplasat personal în zona acţiunilor de luptă, unde a fost rănit  mortal.

Luptele Diviziei a 11-a Infanterie de la JIU din octombrie 1916 se înscriu printre cele mai reuşite acţiuni desfăşurate de trupele române  în timpul primului război mondial.

După insuccesul înregistrat, comandamentul german a concentrat la JIU o grupare şi mai puternică; realizând o superioritate de 7/l , inamicul a silit trupele Armatei 1 să se retragă spre  sud-est.

Încercările eroice făcute de armata română în cursul lunii noiembrie 1916 de a opri ofensiva germană pe OLT, NEAJLOV şi ARGES nu au reuşit datorită superiorităţii numerice şi tehnice a inamicului.  Atacate concomitent dinspre vest, nord şi sud, forjele Armate1 1 s-au repliat către est. In fata acestei situaţii comandamentul român a hotărât     treacă la contraofensivă şi să nimicească pe rând grupările inamicului, începând cu cea mai apropiată şi mai periculoasă, gruparea generalului Kosch, care forţase DUNĂREA  în zona ZIMNICEA şi  se îndrepta spre BUCUREŞTI . Astfel a luat naştere una dintre cele mai mari bătălii desfăşurate pe frontul român în anul 1916, cunoscută sub denumirea de "Bătălia pentru Bucureşti".

Angajată în condiţii complet defavorabile de câtre armata română, bătălia nu s-a soldat cu succes şi, ca urmare, trupele Armatei, împreună cu cele ale Armatei a II-a s-au repliat spre est, reuşind ca spre sfârşitul anului 1916 să oprească înaintarea trupelor germane cotropitoare pe aliniamentul Carpaţii Orientali, Siretul inferior,. unde frontul s-a stabilizat. Ulterior forţele Armatei 1 au fost regrupate în Moldova, în spatele frontului în vederea refacerii.

În cursul iernii şi primăverii anului I9l7 s-a realizat reorganizarea armatei române potrivit învăţămintelor şi cerinţelor rezultate din experienţa războiului. In luna iunie 1917 forţele române din Moldova, reorganizate în spatele frontului, au fost constituite  într-o armată - Armata 1 - şi introduse în eşalonul întâi, pe Siretul inferior, în sectorul Nămoloasa, din Poarta Focşanilor, întra armatele a 4-a si a 6-a ruse.

Între 24 iulie şi 21 august 1917, acţiunile de luptă desfăşurate de Armata 1 în valea SIRETULUI şi pe înălţimile din dreapta râului - cunoscute sub denumirea de "Bătălia de la Mărăşeşti" – au fost încununate de cea mai mare şi cea mai însemnată victorie a forţelor române din timpul primului război mondial. La 21 august, după aproape o lună de atacuri furibunde, care s-au soldat cu pierderea a peste 47.000 de militari - morţi şi răniţi -, ofensiva germană a eşuat. Succesul obţinut a fost însă plătit cu un însemnat tribut de sânge. Armata 1 română a  pierdut în cursul bătăliei aproape 27.000 de oameni (morţi, răniţi şi dispăruţi).

Al doilea război mondial

Etapa a doua de existenţă a Armatei I, ca structură constituită, începe în perioada premergătoare intrării României în cea de-a doua conflagraţie mondială. In conformitate cu Ordinul Marelui Stat Major, nr.1/1939, începând cu data de 22.03.1939, s-a constituit Armata 1 având cartierul general la CLUJ.

După Dictatul de la Viena, Armata I se retrage pe graniţa impusă arbitrar şi realizează apoi operaţia de acoperire pe timpul mobilizării armatei române generate de declanşarea celui de-al doilea război mondial.

Situaţia rezultată în urma actului de la 23 August a impus ca operaţia de acoperire pentru închiderea şi apărarea graniţei vremelnice din podişul TRANSILVANIEI şi a frontierelor cu UNGARIA şi IUGOSLAVIA să fie încredinţată iniţial unei singure armate - Armata 1, care avea punctul de comandă la SIBIU.

Pentru aceasta, Armata I - comandată de generalul de corp de armată Nicolae MACICI - a primit În subordine toate marile unităţi (10 divizii), formaţiunile, centrele de instrucţie şi şcolile militare dislocate atunci în TRANSILVANIA, CRIŞANA şi BANAT, precum şi Trupele de grăniceri.

În perioada 5 septembrie - 4 octombrie 1944, trupele Armatei 1 au desfăşurat cu succes lupte în CRIŞANA şi BANAT având misiunea de a apăra frontiera de vest a tării şi de a interzice pătrunderea inamicului spre trecătorile Carpaţilor MERIDIONALI, păstrând în special zonele BEIUŞ, ARAD şi TIMIŞOARA. După depăşirea graniţei româno-ungare, în cadrul operaţiei DEBREŢIN, în  cadrul grupării care a acţionat pe direcţia loviturii principale, Armata 1 a participat cu 4 divizii. La operaţia BUDAPESTA - în cadrul căreia trupele române au însumat un efectiv de peste 2l0.000 de oameni, acţionând tot timpul în eşalonul întâi, unele dintre marile noastre unităţi, fiind angajate pe direcţia loviturii principale, participând la ruperea apărării inamicului în cele mai importante sectoare. Până la 26 aprilie 1945, trupele Armatei 1 române au participat la operaţia din HORN şi MORAVA, - cea nai amplă dintre toate operaţiile executate de cele două armate române pe teritoriul cehoslovac. Procesul postbelic de reorganizare a armatei române, a impus elaborarea de către adunarea deputaţilor în anul 1947, a "Legii nr. 205 pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale" şi a "Legii nr.206 pentru organizarea armatei". În baza acestor acte normative, în iunie acelaşi an, se creează ca structuri organizatorice, 4 regiuni militare, Armata 1 încetând să existe ca structură, conform Ordinului Marelui Stat Major, nr.40.500 din o2 iunie 1947, desfiinţându-se începând cu 05 iunie 1947.

ARMATA 1 A treia etapă în existenţa Armatei 1 începe cu 05.04.1980, când, pe baza aprobării Consiliului Apărării, menţionată în protocolul nr. C. A. 004 al şedinţei din 06 februarie, transmisă cu Ordinul General al ministrului apărării naţionale nr.008 din 02 aprilie 1980,  Armata a 2-a având comandamentul în garnizoana BUCUREŞTI îşi schimbă denumirea în Armata 1 în garnizoana BUZĂU, după această dată se înfiinţează Comandamentul Armatei a 2-a. În perioada 16-22 decembrie 1989, activitatea Comandamentului Armatei 1 s-a desfăşurat în conformitate cu ordinele transmise de eşalonul superior şi ale comandantului armatei având ca scop, punerea în aplicare a planului de măsuri pentru ridicarea capacităţii de luptă potrivit indicativelor şi ordinelor primite. Începând cu 22 decembrie 1989, comandamentul, marile unităţi şi unităţile Armatei 1 s-au situat de partea revoluţiei, consolidând sentimentul de siguranţă al populaţiei că armata reprezintă un important factor de putere şi stabilitate.

Perioada 1990-2000 a fost marcată de preocupări stăruitoare pentru organizarea şi desfăşurarea întregului proces instructiv-educativ pe coordonatele ce rezidă din misiunile ce revin armatei, stipulate în Constituţia României şi Legea apărării naţionale, a instrucţiunilor şi ordinelor ce reglementează activitatea de pregătire a armatei la pace, în situaţii de criză şi la război.

CORPUL 1 ARMATĂ TERITORIAL „GENERAL IOAN CULCER”

La 1  august  2000,   Armata 1 s-a transformat în Corpul 1 Armată Teritorial, continuator  al tradiţiilor militare ale Armatei 1.

În paralel cu activităţile desfăşurate în cadrul procesului de reformă a sistemului militar, comandamentul Corpului 1 Armată Teritorial organizează şi desfăşoară într-o concepţie unitară pregătirea comandamentului şi structurilor subordonate în scopul menţinerii şi perfecţionării capacităţii de a conduce forţele în condiţiile războiului modern, creşterii autorităţii şi responsabilităţii acestora pentru planificarea, întrebuinţarea, organizarea, gestionarea, coordonarea, controlul forţelor şi utilizarea eficientă a resurselor pentru îndeplinirea misiunilor primite, precum şi implementarea regulilor şi procedurilor specifice participării la acţiuni militare în compunerea forţelor aliate ale N.A.T.O., U.E. şi O.S.C.E.

Continuator al acestor  glorioase tradiţii de luptă şi realizări, C. 1 A. Trt. se prezintă la ca o structură militară de mare importanţă în cadrul Statului Major al Forţelor Terestre, cu responsabilităţi distincte în sistemul de apărare al ţării, capabilă în orice moment să-şi îndeplinească misiunile ce-i revin la pace, în situaţii de criză şi la război.

DIVIZIA 1 INFANTERIE „DACICA”

În conformitate cu Strategia de transformare a Armatei României, aprobata de C.S.A.T. în anul 2006, Comandamentul Corpului a Armată "General IOAN CULCER", începând cu data de 15.06.2008, s-a transformat în Comandamentul Diviziei1 Infanterie .

Divizia1 Infanterie va fi continuatoarea tradiţiilor de luptă ale Armatei I, înfiinţată în baza Ordinului 37 din 16 august 1916, semnat de Regele Ferdinand I al României.

La propunerea Comisiei de heraldică şi denumire din cadrul Ministerului Apărării, Divizia 1 Infanterie va purta denumirea de "DACICA".

Divizia 1 Infanterie „Dacica” este o mare unitate de lupta, subordonată Statului Major al Fortelor Terestre, structura dislocabilă, care asigură instruirea pentru menţinerea şi dezvoltarea nivelului de operaţionalizare a comandamentului, marilor unităţi şi unităţilor subordonate în vederea participării la apărarea naţională sau colectivă în cadrul N.A.T.O., la acţiuni de menţinere şi impunere a păcii în teatrele de operaţii externe în subordinea comandamentelor internaţionale, iar în situaţii de criză şi la război la acţiuni militare în sistem integrat, pe teritoriul naţional sau în afara acestuia.

Divizia 1 Infanterie „Dacica” are în compunerea sa mari unităţi şi unităţi luptătoare (infanterie, vânători de munte şi tancuri), de sprijin de luptă (artilerie terestră şii antiaeriană, geniu, cercetare, comunicaţii şi informatică, apărare C.B.R.N), de sprijin logistic şi de cooperare civili – militari.

 

GALERIA COMANDANŢILOR

 

PRIMUL COMANDANT

GENERAL DE DIVIZIE IOAN CULCER

15 august – 11 octombrie 1916

COMANDANTII ARMATEI 1 

COMANDANTII CORPULUI 1 ARMATA TERITORIAL

COMANDANTII DIVIZIEI 1 INFANTERIE "DACICA"

          
FOTOGRAFII CU ACTIUNI DE LUPTA
TRCEREA CARPATILOR